Ministrul de externe, Yair Lapid, recunoaște că Israel este un stat apartheid

„Nu ar trebui să ascundem de noi înșine esența Legii cetățeniei. Este unul dintre instrumentele menite să asigure o majoritate evreiască în statul Israel.”

Prin circumstanțe favorabile (detalii, aici), opoziția israeliană a blocat Legea Cetățeniei, săptămâna trecută. Legea interzice acordarea statutului de rezidenți soților cetățenilor palestinieni din Israel care sunt palestinieni non-israelieni.

Regulile sunt diferite pentru evrei. Un evreu care se căsătorește cu o evreică din Statele Unite primește dreptul de cetățenie în Israel. Dacă se căsătorește cu un creștin american, statul evreu va strânge din dinți și îi va acorda drepturile de ședere. Dar legea împiedică palestinienii israelieni să se căsătorească cu alți palestinieni și să primească vreun dreptul la cetățenie.

Practic, legea le spunea cetățenilor palestinieni din Israel că, dacă aleg să-și împărtășească viața cu un palestinian non-israelian, trebuie să trăiască în exil.

Din punct de vedere tehnic, legea, adoptată pentru prima dată în 2003, era un „ordin temporar”: Knesset-ul știa că Înalta Curte de Justiție israeliană nu poate înghiți o astfel de lege dacă ar fi permanentă, deoarece încălcarea drepturilor este evidentă. Dar poate pretinde că, un „decret temporar”, aprobat an de an, nu este o lege.

A existat multă bâlbâială cu privire la faptul că legea este o „nevoie de securitate”. De regulă, atunci când Israelul pretinde o necesitate de securitate, trebuie să înțeles că este o necesitate de apartheid. De exemplu, legea interzicea palestinienilor israelieni să se căsătorească cu palestinieni iordanieni – iar Israelul era în pace cu Iordania de 30 de ani.

Yair Lapid, ministru israelian de externe și prim-ministrul… alternativ, a spus înainte de vot: „Nu ar trebui să ascundem de noi înșine esența Legii Cetățeniei. Este unul dintre instrumentele menite să asigure o majoritate evreiască în statul Israel”.

Cuvintele lui Lapid înseamnă că Israel are nevoie de o majoritate evreiască; și că, pentru a o atinge, nu ar fi o problemă să aducă atingere drepturilor de bază ale cetățenilor săi palestinieni. Că există cetățeni israelieni care au toate drepturile și cetățeni israelieni care au doar unele drepturi. Există cei care se bucură de drepturi civile, și cei care au doar drepturi civile parțiale – și care ar trebui să fie și recunoscători pentru asta.

S-ar putea pune întrebarea ce ar mai face Israel pentru a menține o „majoritate evreiască”. Ar realiza, poate, o altă purificare etnică, dacă numărul cetățenilor palestinieni ar crește peste un anumit număr? La urma urmei, vorbim despre cineva care a scris acum opt ani: „după palestinieni, va trebui să avem de-a face cu arabii israelieni, pentru că nu ne plac”.

Statul „evreiesc și democratic” este un bluff, deoarece democrația i se subscrie întotdeauna, e doar un decor. Israel este o societate tribală, nu una națională. Israel este un stat de apartheid și va fi un stat de apartheid, deoarece rațiunea Israelului de a fi este supremația evreiască.

Evreii din Israel au consumat eforturi și timp imense în ultimii 70 de ani încercând să găsească un alt sens pentru un „stat evreu” și au eșuat. Un stat evreu este unul în care evreul este stăpân iar ceilalți ar trebui să fie recunoscători pentru drepturile care li se acordă.

De parcă nu ar exista un popor nativ aici. De parcă această patrie torturată nu ar avea o lungă, lungă istorie, din care cea mai mare parte nu este evreiască. Ca și cum s-ar putea, printr-o fantezie mesianică, să se arunce peste 1.900 de ani de istorie și să se decidă că nu sunt istorie, ci doar un inconvenient. Israelul nu poate fi decât o țară a evreilor întotdeauna cu teama față de „celălalt”.

Frica primordială este frica față de nativul prădat. Urmăriți răspunsul isteric la orice mențiune a dreptului de întoarcere a palestinienilor- ca și cum evreii ar avea un drept mitologic de întoarcere după 2.000 de ani, iar palestinienii nu ar avea unul istoric după 70 de ani.

Această teamă este comună în toate societățile colonialiste: banditul știe că este un bandit. De aici teama că drepturile celor deposedați va fi ruina deposedantului. Deposedantul știe că a efectuat o purificare etnică și proiectează ceea ce a făcut asupra victimelor sale.

Dar aceste temeri și nesiguranțe, pe care evreii israelieni le proiectează asupra mediului lor au victime reale: minoritatea nativă palestiniană. Și cum statul evreiesc nu poate exista, decât ca un stat apartheid, și întrucât acesta nu poate cuprinde toți copiii patriei, este timpul să îl înlăturăm din această lume. A provocat suficientă suferință.

Publicat de Solidaritate România-Palestina

Solidaritate cu poporul palestinian în lupta sa pentru libertate, justiţie și pace!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: