Papa Francisc se roagă pentru pace: „Să ne demilitarizăm inimile!”

„Să nu cedăm ademenirilor puterii lumeşti, ci să dăm glas celor care nu au voce, sprijin celor suferinzi, ajutor celor asupriţi şi victimelor urii.”

Papa Francisc, Colloseum, Roma, Italia: „Astăzi asistăm la violenţă, la război, la fratele care îşi ucide fratele ca şi cum ar fi un joc privit de la distanţă, indiferenţi şi convinşi că nu ne va afecta niciodată. Durerea celorlalţi nu ne determină să simţim gravitatea. Şi nici chiar durerea celor căzuţi, a migranţilor, a copiilor încercuiţi în războaie, lipsiţi de seninătatea unei copilării a jocurilor. Însă cu viaţa popoarelor şi a copiilor nu ne putem juca. Nu putem rămâne indiferenţi. Este necesar, dimpotrivă, să intrăm în empatie şi să recunoaştem umanitatea comună căreia îi aparţinem, cu eforturile ei, cu luptele şi fragilitatea ei.

În societatea globalizată, care face din durere un spectacol, dar nu compătimeşte, avem nevoie să construim compasiune. Să-l auzim pe celălalt, să facem din suferinţele lui suferinţele noastre, să-i recunoaştem chipul. Acesta e adevăratul curaj, curajul compasiunii, care te face să mergi dincolo de traiul liniştit, dincolo de «nu mă priveşte» şi de «nu ţine de mine», pentru a nu lăsa ca viaţa popoarelor să se reducă la un joc între cei puternici. Nu, viaţa popoarelor nu e un joc, e ceva serios şi îi priveşte pe toţi, nu poate fi lăsată la voia intereselor câtorva persoane sau pradă unor pasiuni sectare şi naţionaliste.

Să nu cedăm ademenirilor puterii lumeşti, ci să dăm glas celor care nu au voce, sprijin celor suferinzi, ajutor celor asupriţi şi victimelor urii. Să demilitarizăm inima omului. Mai puţine arme şi mai multă hrană, mai puţină ipocrizie şi mai multă transparenţă, mai multe vaccinuri distribuite echitabil şi mai puţine puşti vândute cu nepăsare.

Am revărsat asupra Creaţiei poluarea inimilor noastre. În ultima vreme, mulţi s-au îmbolnăvit de uitare, uitarea de Dumnezeu şi de fraţi. Această cursă nebună a autosuficienţei individuale a alunecat într-o lăcomie neostoită de pe urma căreia pământul pe care călcăm se umple de cicatrice iar aerul pe care îl respirăm este bogat în substanţe toxice, dar sărac în solidaritate. Pandemia ne-a arătat şi ea că nu putem rămâne sănătoşi într-o lume bolnavă.

În acest climat deteriorat, e consolator gândul că aceleaşi preocupări şi acelaşi efort se maturizează şi devin patrimoniu comun al multor religii. Da, să visăm religii-surori şi popoare-fraţi! Religii-surori, care să ajute popoarele să fie fraţi în pace, custozi reconciliaţi ai Casei comune a Creaţiei.”

Publicat de Solidaritate România-Palestina

Solidaritate cu poporul palestinian în lupta sa pentru libertate, justiţie și pace!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: