Chiar și în moarte, palestinienii suferă umilințe mârşave şi dezgustătoare

Palestinienii nu au niciun răgaz din partea călăilor lor hotărâți să-i deposedeze inclusiv de demnitate și umanitate.

Săptămâna trecută, buldozerele israeliene au început să distrugă pământul în și adiacent Cimitirului Al-Yusufiyah, un cimitir musulman vechi de secole din Ierusalim (partea de Est ocupată de Israel, a orașului) pentru a face loc unui „Disneyland Biblic”, un șir de parcuri tematice din sudul Orașului Vechi.

Un tribunal israelian a susținut lucrările de „degajare”. Acest lucru, în ciuda faptului că mormintele fuseseră deja profanate iar rămășițele aruncate într-o altă parte a cimitirului despre care autoritățile israeliene au susținut că și aceasta este „neautorizată” – orice ar însemna asta.

Această violare sordidă a declanșat o panică de înțeles în rândul palestinienilor, că cei dragi îngropați ar putea avea aceeași soartă obscenă. Asigurările autorităților de ocupație israeliene că „locurile de înmormântare autorizate” nu vor fi afectate nu au făcut prea mult pentru a calma temerile palestinienilor.

Marele Muftiu al Ierusalimului, Muhammad Hussein, a declarat agenției de presă Reuters că parcul, programat să se deschidă la jumătatea anului 2022, este un atac sacrileg asupra cimitirului antic.

„Mormintele ființelor umane nu pot fi încălcate indiferent de sex, naționalitate sau religie”, a spus el.

Imaginile dramatice de la fața locului au arătat cum o mamă palestiniană, îmbrăcată în negru, Ola Nababteh, s-a drapat peste mormântul fiului ei ca un giulgiu uman, în timp ce excavatoarele și buldozerele israeliene nivelau terenul.

Era, deodată, un act de sfidare și rezistență, alimentat de dragostea și instinctul unei mame de a proteja un fiu pe care l-a pierdut acum patru ani și pe care încă îl jelește.

În mod previzibil, hotărârea lui Nababteh de a proteja sfințenia mormântului fiului ei a fost întâmpinată cu o forță copleșitoare. Zeci de polițiști israelieni bine înarmați au înconjurat-o în timp ce ea plângea și se ținea strâns de piatra funerară a fiului ei. Toate acestea în timp ce buldozerele continuau să distrugă alte morminte aflate în apropiere.

O tânără palestiniană a încercat să o consoleze pe Nababteh și să-i vină în ajutor. A fost dată deoparte în timp ce poliția israeliană a smuls mâinile lui Nababteh care îmbrățișau mormântul simplu al fiului ei.

Nababteh a sfidat poliția cât a putut, sprijinindu-și trupul, pentru o vreme, de piatra funerară. Mai târziu, ea a stat în picioare. Un ofițer de poliție a apucat-o de gât și a împins-o. Poliția israeliană de ocupație și-a etalat toate forțele și a tras, de asemenea, grenade asomatoare și tunuri cu apă urât mirositoare pentru a dispersa palestinienii îngrijorați care s-au adunat în apropiere.

Nababteh nu s-a descurajat: „Ei continuă să amenințe că vor excava mormintele din cimitir. Acesta este culmea brutalității. Voi continua să stau cu fiul meu 24 de ore pe zi. Chiar dacă mă vor ucide, nu voi pleca de aici. Nu voi permite ca mormântul fiului meu să fie distrus. ”

În cele din urmă, statul Israel va decide soarta lui Nababteh și a locului de odihnă al fiului ei – s-au dus naibii dreptul internațional, drepturile omului și decența umană.

Palestinienii captivi regimului de apartheid israelian exercită puțină, dacă nu chiar deloc, influență asupra vieților și viitorului lor, inclusiv, după cum, iată, se dovedește, unde pot și unde nu pot fi îngropați.

Ceea ce se întâmplă cu mormintele din Cimitirul Al-Yusufiyah este doar una dintr-o litanie de pierderi, amenințări, umilințe și obscenități pe care palestinienii le îndură de mult timp.

Arieh King, vice-primarul Ierusalimului ocupat, un rasist notoriu implicat inclusiv în alungarea familiilor palestiniene din casele lor vechi și iubite din cartierul asediat Sheikh Jarrah, nu vede așa. El a declarat pentru Reuters că poliția a îndepărtat-o ​​cu forța pe Nababteh pentru propria ei siguranță și a sugerat că ar trebui să fie recunoscătoare pentru săpăturile de la și lângă cimitir, deoarece noul parc va oferi palestinienilor un acces mai ușor în Orașul Vechi.

Amenințările și constrângerile cu care se confruntă palestinienii care veghează asupra cimitirului Al-Yusufiyah sunt un microcosmos al „circumstanțelor actuale” din Palestina ocupată, la care a făcut aluzie autoarea irlandeză Sally Rooney, când a decis luna trecută să nu permită traducerea celei mai recente opere de ficțiune a sa de către un editor israelian, în ebraică.

Hotărârea lui Rooney de a face vizibilă durerea și suferința prea adesea invizibile ale palestinienilor și reacția la aceasta a atras multă atenție pentru că ea este o personalitate.

Nababteh este un nimeni – o necunoscută palestiniancă. În afară de Al Jazeera, Reuters și câteva site-uri de știri din Orientul Mijlociu, ceea ce s-a întâmplat cu ea în cimitirul Al-Yusufiyah nu a înregistrat nicio notă printre editorii de știri și pagini de opinie care, dimpotrivă, au dezlănțuit o armată de reporteri și editoriali turbați pentru a o diseca și a o eviscera pe Rooney (un cineva) pentru că a stat alături – metaforic vorbind – de Nababteh (un nimeni).

În calculul lor detestabil, gestul lui Rooney de susținere pentru palestinieni „în lupta lor pentru libertate, dreptate și egalitate” justifică mânia și dezaprobarea lor, și nu obscenitățile și mârşăviile care l-au declanșat.

Israelul va fi mereu nevinovat. Sally Rooney va fi întotdeauna o găgăuţă prostănacă pentru că a contestat, chiar și puțin, „inocența” Israelului. Și Ola Nababteh, o palestiniancă, va fi întotdeauna un nimeni, cineva de uitat.

Tăcuți și absenți sunt, de asemenea, politicienii smeriți care au rămas, ca de obicei, muți, după ce Israelul a anunțat săptămâna trecută că mai multe grupuri palestiniene pentru drepturile omului – care au documentat permanent ultrajele și abuzurile israeliene asupra palestinienilor – sunt paradisuri pentru „terorişti” .

Este surprinzător chiar şi faptul că Nababteh nu a fost arestată ca „terorist”, pentru că a îndrăznit să salveze mormântul fiului ei de la demolare.

Israelul declară, de fapt, orice palestinian care face orice, în orice moment, pentru a expune, a înregistra sau a rezista persecuției susținute de stat asupra palestinienilor ca fiind un „terorist”, care poate fi percheziționat, arestat și închis, atâta timp cât Israel vrea asta.

Cât timp timp va mai accepta lumea suferința poporului palestinian sub cizma suprematismul sionist?

Publicat de Solidaritate România-Palestina

Solidaritate cu poporul palestinian în lupta sa pentru libertate, justiţie și pace!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: