Libertatea noastră este incompletă fără libertatea palestinienilor

În urmă cu 32 de ani, Nelson Mandela saluta cu pumnul strâns ridicat când ieșea din închisoare. După 27 de ani de detenție, Mandela a galvanizat instantaneu țara și a petrecut următorii patru ani dărâmând sistemul de apartheid din Africa de Sud, înainte de a deveni primul președinte de culoare al țării.

Nelson Mandela a dobândit notorietate în 1952, în cadrul așa-numitei Defiance Campaign against Unjust Laws (Campania de nerespectare a legilor injuste), o inițiativă pașnică de nesupunere civilă.

În 1953 a devenit conducătorul organizației partidului în regiunea Transvaal, funcție în care a supervizat conferința Congress of the People din 1955, în cadrul căreia s-a format o coaliție de partide opuse apartheidului, cu ANC-ul în frunte. Lucrând între timp ca avocat, a fost arestat de mai multe ori pentru incitare la revoltă. Alături de conducerea partidului, a fost judecat între 1956 și 1961 pentru trădare, însă nu a fost condamnat.

Deși fusese inițial un adept al opoziției pașnice, și-a revizuit la un moment dat poziția, devenind cofondator Umkhonto we Sizwe, facțiunea armată a Congresului Național African, care este responsabilă pentru un număr de atacuri cu bombă împotriva guvernului.

Arestat în 1962, a fost condamnat pe viață la 12 iunie 1964, fiind eliberat după 26 de ani de închisoare, la 11 februarie 1990, în urma unei campanii internaționale de lobby pentru cauza sa.

Chiar și actualul președinte sud-african, Cyril Ramaphosa, a comparat sistemul segregaționist israelian cu sistemul Bantustan al apartheidului din Africa de Sud.

„Mi-a adus în minte istoria cronică prin care am trecut noi, sud-africanii”, a spus Ramaphosa la summitul Uniunii Africane.

Regimul de apartheid sud-african a impus odată cu sistemul Bantustan – teritorii alocate pentru sud-africanii de culoare – toate elementele opresive pe care le Israelul le impune palestinienilor.

Lupta pe care Nelson Mandela a condus-o pentru a pune capăt segregării rasiale și a transforma Africa de Sud într-un stat democratic a fost salutată, în special, de palestinieni, care fac paralele între ocupația israeliană și situația cu care s-au confruntat sud-africanii de culoare.

De la înființarea sa în 2005, mișcarea BDS a făcut analogia cu apartheidul din Africa de Sud pentru a promova mișcarea pentru drepturile palestinienilor și și-a modelat tacticile după cele folosite de lupta globală anti-apartheid: boicoturi, dezinvestiții corporative și sancțiuni ale Israelului.

La scurt timp după eliberare, Mandela, pe atunci în vârstă de 71 de ani, a spus clar că s-a angajat să pună capăt apartheidului și să stabilească o singură lege și drepturi egale pentru toți în Africa de Sud.

Întrebat despre relația sa cu Organizația pentru Eliberarea Palestinei (OLP) în timpul unei emisiuni transmisă de postul ABC, el și-a reiterat sprijinul față de grup, care pe atunci era încă considerat o organizație teroristă de SUA și Israel.

„Ne identificăm cu OLP pentru că, la fel ca noi, ei luptă pentru dreptul la autodeterminare”, a spus el. „Arafat este un tovarăș de arme și noi îl tratăm ca atare”.

„Știm prea bine că libertatea noastră este incompletă fără libertatea palestinienilor”, a declarat într-un discurs din 1997, de Ziua Internațională a Solidarității cu Poporul Palestinian.

„După ce am obținut propria libertate, putem cădea în capcana de a ne spăla pe mâini de dificultățile cu care se confruntă alții, dar am fi mai puțin decât oameni dacă am face acest lucru.”

În timpul unui turneu în Orientul Mijlociu din 1999, Mandela a vizitat atât Israelul, cât și Teritoriile Palestiniene Ocupate. În timp ce se afla în Gaza, el a spus că se simte „ca acasă, printre compatrioți”.

„Alegem pacea mai degrabă decât confruntarea. Cu excepția cazurilor în care nu putem progresa, în care nu putem continua sau nu putem merge mai departe. Atunci, dacă singura alternativă este violența, vom folosi violența”.

După moartea lui Yasser Arafat la 11 noiembrie 2004, Mandela a adus un omagiu liderului palestinian pe care l-a numit drept o „icoană”.

„El a fost o icoană în sensul propriu al cuvântului. El nu era preocupat doar de eliberarea poporului său, ci și de toți oamenii asupriți din întreaga lume, iar să se piardă un om de această statură și gândire este o lovitură mare pentru toți cei care luptă împotriva opresiunii”.

În 2016, palestinienii au dezvelit o statuie gigantică a lui Nelson Mandela în orașul Ramallah din Cisiordania. Statuia, donată de orașul sud-african Johannesburg. Este situată într-o piață care poartă numele lui Mandela.

„Cred că Nelson Mandela însuși ar fi fost extrem de mândru de ceea ce s-a făcut astăzi”, a declarat atunci Parks Tau, primarul orașului Johannesburg.

Courtesy of Middle East Eye

Publicat de Solidaritate România-Palestina

Solidaritate cu poporul palestinian în lupta sa pentru libertate, justiţie și pace!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: